FALSUL POGROM DE LA ABATOR

Profesorul universitar, dir. al Abatorului, Radu Ieftimovici, spulbera legenda comunista privitoare la „pogromul” de la Abator din Ianuarie 194.
„Primele mistificari privind acest subiect, apartin ziaristului sovietic Ehrenburg în 1945, (într-o conferinta la Atheneu), aplaudat de Ion Calugaru, Mihail Sadoveanu, C. I. Parhon, Traian Savulescu S.a., dând mâna libera lui Nicolski Si Draghici pentru exterminarea care a urmat. Au continuat cu acuze dl. Sandu David, preSedintele Uniunii Asociatiilor de Scriitori din Statul Israel, iar dintre români: Marin Preda, Sergiu Nicolaescu S.a., au colaborat prin scenarii folclorice comuniste acuzând fara dovezi. în anul 1946, procuratura comunista se ocupa de Abator. Sunt chemati toti medicii Si muncitorii angajati la abator în anul 1941. Faptele sunt întoarse pe toate fetele, se cauta neaparat vinovati sau tapi ispaSitori, dar nu se gasesc Si procuratura este obligata sa închida dosarul. Dintre cei audiati, doar macelarul Horwat crede în pogrom, însa el nu era angajat al abatorului în 1941. în schimb, tinichigiul Segal, evreu, de buna tinuta morala, prezent acolo în 1941, declara ca nu a existat nici un pogrom. Cel cu declaratia falsa, macelarul, dupa câteva luni a fost numit în postul de director al abatorului. Angajatii Abatorului BucureSti, revoltati, au semnat o nota de protest împotriva mistificarilor pe aceasta tema în ziarele comuniste. Facsimilul acestui protest a fost înaintat ziarelor „Universul” Si „Dreptatea”, dar nu a mai fost publicat deoarece aceste ziare au fost reduse la tacere” (Zaharia Marineasa – „Pogromul de la Abator”, în Almanahul Gazetei de Vest – 1994, pag. 144). Iata, mai jos, dezmintirea angajatilor de la Abator în anul 1941:

DEZMINTIRE

„Subsemnatii, medici veterinari Si functionari ai Abatorului Capitalei, luând cunoStinta de articolele publicate de ziarele „România Libera”, „Tribuna Poporului” prin care se afirma ca în abatorul Capitalei au fost uciSi ovrei, Si de campania care se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia Si oamenii ce o servesc, dam cea mai categorica dezmintire, afirmatiunilor facute Si declaram pe proprie raspundere ca faptele enuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei”. Urmeaza semnaturile (37)
Facsimilul scrisorii Si semnaturile (pentru cei interesati), au fost deja publicate în ziarul „Expres Magazin”, Nr. 13, Aprilie 1992 (laolalta cu declaratiile prof. univ. Radu Ieftimovici), cum Si în Almanahul Gazetei de Vest – 1994). Documentul în original: vezi arhiva ziarului „Dreptatea”.
„în afara acestor dezmintiri, se adauga argumentul cel mai important care nu poate fi contestat: cartea Martiriul evreilor din România în 1940-1941, cuprinzând documente Si marturii, editata de Centrul de Studii al evreilor din România în anul 1991, cu un cuvânt înainte al Sefului rabin Moses Rosen, carte care are 327 pagini, din care 16 pagini cu fotografii, Si în care nu se gaseSte nici un cuvânt despre existenta vreunui abator. D-nii Norman Manea, Andrei Pippidi Si istoricul Francisco Veiga (într-o istorie recenta, aparuta la editura „Humanitas”), fiind vorba de o denigrare planificata, nu tin seama de aceste dovezi Si continua duSmanos cu acuzatiile asupra unor evenimente care nu au existat. Despre evreii morti în timpul zisei rebeliuni, acesta fiind un capitol separat, Cartea Neagra, editata în 1946 de Comunitatea evreilor din România, recunoaSte conditia de beligeranti, adica cea de luptatori a evreilor în rasturnarea regimului legionar Si nu de simple victime ale antisemitismului; numarul evreilor fiind neînsemnat fata de numarul legionarilor morti în evenimentele din Ianuarie 1941. Cercetând cu amanuntime evenimentele din timpul zisei rebeliuni, nu vom descoperi nicaieri vreo condamnare adusa vreunui legionar pentru fapta de a fi ucis un evreu, deSi Stim cu totii ca Antonescu s-a luptat mult sa descopere o astfel de proba incriminatorie. Se cunoaSte de asemenea ca legionarii au fost ocupati cu apararea institutiilor publice contra loviturii de stat antonesciene; în plus, ca Si în Revolutia din 1989, ca de altfel în orice situatii de aceeaSi factura, periferia oraSului, prin elementele ei, îSi aduce o contributie violenta Si haotica”.
(Zaharia Marineasa – ibidem).